|
|
 |
 |
 |
Armarea cu fibre a materialelor de constructie are o vechime seculara. Caramizile nearse - asa numitii chirpici, au fost
armati cu paie tocate sau cu par de animale pentru a evita fisurarea si pentru marirea rezistentei.
Extrapolarea s-a realizat de la argila la ciment, implicit de la paie sau par de animale la fibre.
În epoca moderna, primul patent de utilizare a betonului armat cu fibre - la acea data fibre metalice - a fost creat de
A. Berard în anul 1874 în S.U.A. Prin studiile sale în anii 40, inginerul român Gogu Constantinescu introduce conceptul
de “beton armat cu fibre de otel” fiind printre promotorii noului material.
Datorita cresterilor progresive de pret ale otelului beton pe piata mondiala - doar din anul 2004 pâna în prezent
cresterea este de aproximativ 40% - in urma unor studii tehnico-economice elaborate ca solutie moderna, simpla
si eficienta, s-a optat pentru folosirea ca armaturi în dispersie a fibrelor polimerice. Caracteristicile fizico-mecanice
surprinzatoare ale acestor fibre în comparatie cu fibrele metalice a dus la o crestere exponentiala a utilizarii si implicit
a cererii acestui tip de material pe piata mondiala a constructiilor.
|
 asigura o armare tridimensionala
în toata masa amestecurilor
elimina crapaturile si fisurile
datorate tensiunilor si contractiilor
creste considerabil rezistenta la
uzura si la cicluri înghet - dezghet
reduce în mare masura permeabilitatea
betoanelor si mortarelo
fibrele de armare sunt neutre
la componentii chimici corozivi
betoanele si mortarele pot fi
aplicate manual sau prin injectare
mareste plasticitatea si
lucrabilitatea betoanelor si mortarelor
sporeste rezistenta la foc a
betoanelor si mortarelor
nu necesita adaugarea aditivilor
superplastifianti
|
|
|
|
 |
|
